Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.

 

Beneficiază de servicii sociale toți cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România, aflați în situaţii de dificultate.

După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în:

• servicii sociale destinate copilului şi/sau familiei,
• servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi,
• servicii sociale destinate persoanelor vârstnice,
• servicii sociale destinate victimelor violenţei în familie,
• servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost,
• servicii sociale destinate persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de alcool, droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc.,
• servicii sociale destinate victimelor traficului de persoane,
• servicii sociale destinate persoanelor private de libertate, persoanelor sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune etc.

Principalul furnizor public de servicii sociale este autoritatea administrației publice locale prin serviciul public de asistență socială.

Furnizorii privați pot fi: organizații neguvernamentale, culte recunoscute de lege, persoane fizice autorizate, operatori economici cu scop lucrativ.

Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditaţi în condiţiile legii.

Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă dețin licență de funcționare.

 

Responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale este partajată astfel:

• Ministerul Muncii și Protecției Sociale alături de autoritățile aflate în subordine sau coordonare (ex. ANDPDCA, ANES, ANPIS) - elaborarea politicilor publice, programelor şi strategiilor naţionale în domeniu, reglementarea, coordonarea şi controlul aplicării lor, precum şi evaluarea şi monitorizarea calităţii serviciilor sociale    
• autorităţile administraţiei publice locale prin serviciul public de asistență socială - organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale. Aceste atribuţii pot fi externalizate către sectorul neguvernamental, instituţiile de cult, alte persoane fizice şi juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii. 

Finanţarea serviciilor sociale se realizează din bugetul local, din contribuţia beneficiarului şi/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum şi din alte surse.