PERSOANE VÂRSTNICE

 

Principalele tipuri de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice acordate atât de furnizorii de serviciu sociale publici cât şi de cei privaţi (asociaţii, fundaţii, cultele recunoscute de lege) sunt următoarele:

1. îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
2. îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
3. îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.

 Îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu constă în:

1. ajutor acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice:
2. activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
3. activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.
4. servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea;
5. alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie şi altele asemenea.
6. servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

 

Ce este un cămin pentru persoane vârstnice

Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidenţial cu sau fără personalitate juridică, finanţat integral din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor potrivit dispoziţiilor Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.

 

• supraveghere;
• îngrijiri medicale curente asigurate de asistente medicale;
• cazare pe perioadă nedeterminată;
• masă, inclusive preparare hrană caldă după caz;
• curățenie;
• socializare și activități cultural
• alte activități după caz: asistență medical asigurată de medic geriatru, internist sau medic de familie, terapii de recuperare fizică/psihică/mintală, terapie ocupațională, menaj, pază, alte activități administrative etc.

Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate:

1. necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
2. nu se poate gospodări singură;
3. este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
4. nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.

Îngrijirea într-un cămin pentru persoane vârstnice a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.

 

Pentru a beneficia de serviciile sociale, persoana vârstnică în cauză ori reprezentantul legal al acesteia trebuie să se adreseze cu o cerere primăriei localităţii în a cărei rază teritorială aceasta are domiciliul, respectiv serviciului public de asistență socială.

Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor privat de servicii sociale.

Aprobarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice se realizează de către serviciul public de asistenţă socială în urma analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.

 

a. În cazul SERVICIILOR COMUNITARE DE CONSILIERE

Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenţi sociali.

 

b. În cazul ÎNGRIJIRII LA DOMICILIU, cu excepția serviciilor medicale furnizate în cadrul acestora:

Se asigură fără plata contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una dintre următoarele situaţii:

1. nu au venituri şi nici susţinători legali;
2. sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare;
3. susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit. b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile veniturilor prevăzute la lit. b).

Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice care realizează venituri peste cele anterior menționate

beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, stabilite în urma procesului de evaluare complexă, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei/susţinătorilor legali, fără a se depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de furnizorul de servicii sociale, cu respectarea prevederilor legale.

 

 c. În cazul îngrijirii într-un CĂMIN PENTRU PERSOANE VÂRSTNICE

Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de acestea.

Persoana vârstnică îngrijită în căminul pentru persoane vârstnice, precum şi susţinătorii legali ai acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe, pe baza costului mediu lunar de întreţinere, precum şi a veniturilor persoanei vârstnice şi, după caz, a susţinătorilor legali ai acesteia.

Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.

Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.

La această dată este în vigoare standardul minim de cost pentru serviciile sociale rezidenţiale destinate persoanelor vârstnice, respectiv 23.784 lei/an/beneficiar.

Persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat.

Diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii.

Susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un angajament de plată.

La stabilirea venitului lunar al persoanei vârstnice ori a venitului lunar pe membru de familie al susţinătorilor legali se procedează după cum urmează:

1. a) din veniturile nete lunare ale susţinătorilor legali se scad eventualele obligaţii legale de întreţinere, aflate în executare;
2. b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susţinătorii legali îi au efectiv în întreţinere.

Categoriile de venituri luate în calcul la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se stabilesc prin hotărâre a consiliului local/judeţean, cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

Obligaţia de plată a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a susţinătorilor legali se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de susţinătorul legal. Angajamentul de plată constituie titlu executoriu.

Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.

 

Finanţarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice se asigură pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.

 

De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:

a. finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;

b. cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone defavorizate;

c. finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice;

d. finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice;

e. alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.

 

a. sume alocate în completarea veniturilor proprii ale căminelor prevăzute la art. 18 alin. (5) lit. a) din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b. finanţarea cheltuielilor căminelor din subordine/administrare;

c. finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;

d. finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13 din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (1.angajare personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie de perioada de îngrijire necesară.  2. acoperirea drepturilor salariale pentru o jumătate de normă corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu în cazul soțului și rudelor care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă și beneficiază de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă);

e. cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor lipsiți de susţinători legali sau care nu își pot îndeplini obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare.

 

Cheltuielile de funcţionare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea principiului subsidiarităţii, în următoarea ordine:

a) din venituri proprii;

b) din sume alocate din bugete locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;

c) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporţie de cel puţin 10% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit. a) şi b), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, la elaborarea bugetului de stat. Sumele repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.

 

Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suportă din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.

Cheltuielile care nu se suportă din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii, sunt asigurate de căminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în cauză.